Dorina Costras – artist plastic
Pentru fiecare dintre lucrarile mele am plecat de la o idee incercand sa transmit sentimente, senzatii, stari… sa surprind o parte din misterul feminin, aceea in care frumusetea fizica se combina armonios cu simturile. Vise, ganduri, stari sufletesti de melancolie, calm, reverie, liniste, dar si framantari si resentimente…
Acestea sunt picturile mele!
O selectie de picturi din portofoliul meu poate fi gasita in acest album si comandata de aici:
Dorina Costras sau poetica formelor
Inclusa în albume de arta si dictionare, prezenta în selectii colective sau în exprimari personale la titrate Galerii de Arta, tânara artista se defineste prin configurarea unui tip de expresie cu puternica amprenta personala.
Aplicatia pentru desenul fluent, gratios adesea, devine un argument de ordin tehnic si estetic în raport cu tipul de viziune la care are acces. Aceasta fluenta provine din exercitiile îndelungate în schite prealabile si din capacitatea de a face din desen, principiul ordonator al comunicarii în sensibil. Aceste veritabile arabescuri grafice, elegante si generoase, impun privitorului un parcurs de lectura plastica unde posibilele si severele arhitecturi angulare ale formei cedeaza în favoarea spectacolului produs de bucuria unui desen cu despletiri surprinzatoare si armonioase.
Nu întâmplator, fiecare tablou în parte si ansamblul acestora, sugereaza o viziune si marcheaza, cu discretie, elementele unui stil personalizat prin idee si exprimat prin sentiment. Trimiterea, subtil sugerata, la luxurianta viziune Art Nouveau, invoca un traseu grafic eclatant si un mod de relatie între optiunile artistilor europeni la granita dintre secolul al XIX-lea si XX. Artistii, ca într-un fel de rousseauista întoarcere la natura au acordat vegetalului o functie estetica prin mijlocirea artei. Stilizarile, subtilitatea cromaticii exprimau o forma de eliberare, de recuperare a unor tensiuni ce se cereau exprimate. Pornind de aici, Dorina Costras, pe structurile formal-cromatice personalizate, dezvolta tema nudului ca expresia corpului si a meditatiei. Fie ca este vorba de Sentimente sau Resentimente, de alte variatiuni pe tema, artista aduce un elogiu frumusetii feminine în dimensiunea unor reflectii atât de personalizate, încât, lasa impresia unor veritabile autoportrete.
În fapt, pictorita a formulat un elogiu subtil la adresa feminitatii, reveriilor populate cu entuziasme adolescentine sau cu reflectii ale cuplului ideal realizând ca asteptarea celuilalt este un posibil traiect al întâlnirilor inevitabile. Spiritualizarea acestor desfatari ale formei corpului au subtilitatea unor botticeliene primaveri, într-un fermecator dans al iubirii… De fapt, asemenea compozitii, generoase prin linie si subtile prin culoare, identifica un spirit romantic, o frumusete interioara deschisa spre lumea viului, a pulsiunilor sanguine, dar si al gratiei ca plutire imponderabila. Compozitiile artistei readuc în atentia iubitorilor de frumos faptul ca strigatul expresionist a ilustrat un moment de criza, de disperata alienare. Or, pictorita din Bacau gloseaza pe tema generoasa a cordialitatii si a unor posibile permanente primaveri. Modelele artistei, poate autoportrete, fac din atitudine modul de a accede la sugestii polifonic simbolice, impecabilul desen si culoare fiind fundamentul unei viziuni.
Trebuie subliniat faptul ca dialogul plastic dintre elementele dispuse în cadrul compozitional asigura deopotriva coerenta ductului si aplicatia culorii într-un tot ce aspira la armonia formelor si la sugestia, subtila, a sensurilor. Unele compozitii sugereaza pasagere melancolii nutrite de reflectii profunde, cromatica fiind întotdeauna în acord evident cu motivul. O anumita retractilitate face, uneori, ca în compozitii sa se descifreze îngrijorari privind destinul uman, sforari abili jucându-se cu soarta noastra si a celor de lânga noi. Marionetele, bine conduse, se substituie autenticului si normalitatii iluzorii, deseori. Viziunea compozitionala a Dorinei Costras are rigoarea unui reflexiv si aplicatia unui înzestrat desenator. Culoarea, aplicata în straturi subtil definite, face din arabescul formelor un mod abil de a sugera viziunea lui Proust din celebrul roman La umbra fetelor în floare…
Raportul dintre culorile calde si reci, pe fondul compozitiilor deschise, exprima o modalitate de a elogia materia ce poate fi transfigurata în spirit. Nota uneori de vag, de incert are rolul de a spori asteptarea a ceva, a cuiva, prelungirea ei echivalând cu posibila devoalare a unui prezumptiv mister. Elementele florale, prezente aproape în fiecare compozitie, integrate structurii plastice de ansamblu sunt, prin ele însele, elementele de ecou ale unei idei, ale unor metafore ale feminitatii si gratiei. Astfel de imagini confera distinctie regala unei gândiri, unde generozitatea ca atitudine anima viziunea si o înnobileaza. Solidaritatea spontana a privitorilor a confirmat sugestiv faptul ca, întotdeauna, chiar daca despletirile somptuoase ale formei decorative devin decor, sugestia frumusetii feminine constituie reperul central, definitoriu si etern…
Criticul de arta Valentin Ciuca despre expozitia de arta „Deja vu”, Suceava
